Departe imi sunt gandurile acum…departe as vrea sa fiu si eu, departe de lume si de reprosuri departe de tot…vreti sa stiti ce doare cel mai tare? ca incerc sa fac bine, si apoi imi primesc si rasplata REPROSURI cat cuprinde. Un prieten zicea ca nici o fapta buna nu ramane nepedepsita, l-am contrazis atunci dar uite ca incep sa ii dau dreptate…incerc sa fac bine, dar o dau in bara de fiecare data…si ajung sa fac rau.
Vise nu mai am…nu mai vreau sa am vise, am renuntat la ele, pentru ca se calca in picioare la fiecare pas, fie le calcam noi fie au grija altii de asta.
Pana acum cateva luni visam ca un copil prost, acum…nici macar asta nu mai vreau sa fac, bineinteles de frica …da…imi este frica …imi este frica sa inchid ochii si sa visez, imi este frica ca totul se va darama si voi ramane ca si data trecuta, singur printre ruine…imi este frica sa nu ma intorc acolo, imi este frica si sa ma gandesc …
Piedica dupa piedica, dar pana la urma din vina cui? a mea…poate ca nu lupt pentru ceea ce am, poate ca nu fac nimic ca sa primesc ce imi doresc…poate…nici nu mai stiu nimic...totul este atat de confuz in mintea mea...
Sunt momente in care am impresia ca stau pe loc…in care parca as vrea sa mut muntii …dar din pacate nu pot…sau sa aduc marea mai aproape de mine… Sunt momente, ca si acesta de exemplu in care mi se pare ca intreg cerul a cazut in capul meu , ma acopera in totalitate si nu reusesc sa respir asa cum trebuie, sau mai bine spus atat cat am nevoie. Acum sunt un copil, vreau sa zambesc, sa zburd, sa dansez, sa rad pana la epuizare, sa nu imi pese de nimic decat de mine si de tine…as vrea…as vrea sa zbor…as vrea… ufff cat de multe as vrea…parca ziceam ca nu imi mai fac vise…
Lumea asta e atat de ciudata ...sau poate ma insel...cred ca eu sunt ciudat...in fine e cu totul o alta lume decat mi-as fi putut imagina...sau poate sunt eu diferit de aceasta lume...din fericire mai sunt si persoane in lumea asta care merita iubirea ta...de aceea trebuie pretuita fiecare clipa petrecuta alaturi de persoana draga...
Acum mi se pare ca totul este atat de greu de realizat, atat de lung este drumul pana la luminitza verde…dar o sa dorm, poate dimineata voi fii mai optimist, mai plin de viata, mai…si mai…si mai…de fapt astea sunt sperante...sperante ce refuz sa mai cred in ele...acum serios...in ce sa cred?...doar in iluzii si dezamagiri...ca poate maine e altfel, ca viatza nu e intotdeauna roz...bla ,bla, bla....doar vorbe aruncate-n vant.
Stiu ca niciodata nu va mai fi la fel ca inainte...dar ce sa faci...nu poti schimba lumea cum vrei tuh...
